Atacul de panică: ce este și ce NU este?

„Nu pot să respir. Ceva este în neregulă. Cred că mor.”

Acestea au fost primele gânduri care i-au trecut prin minte lui A., un tânăr de 28 de ani, în timp ce conducea spre serviciu. Inima îi bătea cu putere, mâinile îi tremurau, iar senzația de sufocare devenea din ce în ce mai intensă. Convins că suferă un infarct, a tras mașina pe dreapta și a sunat la ambulanță.

Câteva ore mai târziu, după investigații medicale amănunțite, a primit un diagnostic neașteptat: atac de panică.

Pentru cei care nu au trecut printr-o astfel de experiență, poate fi greu de înțeles cât de reală și de înfricoșătoare este. Pentru cei care au trăit-o, însă, senzația este adesea imposibil de uitat.

În acest articol vom explora ce este un atac de panică, de ce apare și care sunt cele mai frecvente mituri care îl înconjoară si chimia din spatele unui atac de panica.

Mulți oameni care trec printr-un atac de panică pentru prima dată ajung la medic, convinși că suferă un infarct, un accident vascular cerebral sau că își pierd controlul asupra minții. Experiența poate fi atât de intensă încât pare imposibil de crezut că simptomele sunt generate de anxietate.

În realitate, atacul de panică este una dintre cele mai intense manifestări ale anxietății, dar nu reprezintă, în sine, un pericol pentru viață. 

Ce este un atac de panică?

Un atac de panică reprezintă apariția bruscă a unei frici intense sau a unui disconfort puternic, însoțită de simptome fizice și emoționale care ating intensitatea maximă în decurs de câteva minute. De multe ori, persoana nu poate identifica un pericol real sau o cauză evidentă în momentul apariției simptomelor.

În timpul unui atac de panică pot apărea:

• palpitații sau senzația că inima bate foarte puternic

• dificultăți de respirație sau senzația de sufocare

• amețeală sau senzația de instabilitate

• transpirații

• tremurături

• senzația de căldură sau frisoane

• greață sau disconfort abdominal

• furnicături la nivelul mâinilor sau picioarelor

• senzația de irealitate sau de detașare de propriul corp

• teama de a pierde controlul

• teama de a muri

Deși simptomele sunt foarte intense, ele tind să se diminueze treptat după câteva minute, chiar dacă persoana poate rămâne obosită sau speriată pentru o perioadă mai lungă.

Ce NU este un atac de panică?

1. Nu este un infarct

Multe dintre simptome seamănă cu cele ale unui infarct: durere sau constricție în piept, palpitații, transpirații și dificultăți de respirație. Din acest motiv, multe persoane cred că sunt în pericol de moarte.

Totuși, atacul de panică și infarctul sunt două afecțiuni diferite. Dacă există orice îndoială cu privire la cauza simptomelor, este importantă evaluarea medicală, mai ales la primul episod.

2. Nu înseamnă că „înnebunești”

În timpul unui atac de panică poți avea senzația că îți pierzi controlul sau că înnebunești. Această experiență este frecventă, însă nu indică apariția unei tulburări psihotice și nici pierderea contactului cu realitatea.

3. Nu este un semn de slăbiciune

Atacurile de panică pot apărea la persoane de toate vârstele și indiferent de nivelul lor de funcționare. Ele nu sunt rezultatul lipsei de voință sau al unei personalități „slabe”, ci reprezintă o reacție complexă în care sunt implicate atât mecanisme biologice, cât și psihologice.

4. Nu înseamnă automat că ai tulburare de panică

O persoană poate experimenta unul sau mai multe atacuri de panică fără a dezvolta tulburare de panică. Diagnosticul de tulburare de panică presupune atacuri recurente și o preocupare persistentă legată de posibilitatea apariției unor noi atacuri sau schimbări importante de comportament determinate de această teamă.

De ce apare un atac de panică?

Din perspectiva terapiei cognitiv-comportamentale (TCC), un rol esențial îl au interpretările catastrofice ale senzațiilor corporale.

De exemplu:

• „Îmi bate inima foarte tare. Sigur fac infarct.”

• „Nu am suficient aer. Mă sufoc.”

• „Mă simt amețit. O să leșin.”

Aceste interpretări cresc nivelul de frică, ceea ce amplifică simptomele fizice și întreține cercul vicios al panicii.

Când este recomandat să ceri ajutor?

Este recomandat să consulți un psiholog sau psihiatru, atunci când:

• atacurile se repetă

• începi să eviți anumite locuri sau situații de teama unui nou episod

• anxietatea îți afectează viața personală, socială sau profesională

• trăiești permanent cu teama că atacul va reapărea

Vestea bună este că atacurile de panică pot fi tratate eficient. Terapia cognitiv-comportamentală este una dintre intervențiile psihologice susținute de cele mai solide dovezi științifice pentru reducerea simptomelor și prevenirea recurenței.

Ce se întâmplă în corpul nostru în timpul unui atac de panică?

Unul dintre cele mai înfricoșătoare aspecte ale unui atac de panică este faptul că simptomele fizice sunt resimțite ca fiind extrem de reale. Multe persoane ajung să creadă că fac un infarct, că se sufocă sau că își pierd controlul asupra propriului corp.

În realitate, aceste simptome sunt produse de sistemul natural de alarmă al organismului, cunoscut sub numele de răspunsul de tip „luptă sau fugi” (fight-or-flight). Acest mecanism a evoluat pentru a ne ajuta să reacționăm rapid în fața unui pericol. În timpul unui atac de panică însă, alarma este activată chiar dacă nu există un pericol fizic imediat.

Rolul respirației

Atunci când percepem un pericol real, sistemul nostru de alarmă pregătește organismul pentru a reacționa rapid. Una dintre modificări este creșterea ritmului respirator. Acest răspuns este adaptativ deoarece mușchii au nevoie de mai mult oxigen și produc mai mult dioxid de carbon (CO₂) pe măsură ce se pregătesc pentru acțiune.

În timpul unui atac de panică însă, același sistem de alarmă este activat chiar dacă nu există un pericol real care să necesite un efort fizic intens. Ca urmare, respirația poate deveni mai rapidă decât are nevoie organismul în acel moment — un fenomen cunoscut sub numele de hiperventilație.

Hiperventilația nu duce, de regulă, la scăderea periculoasă a nivelului de oxigen din sânge. În schimb, determină eliminarea unei cantități prea mari de dioxid de carbon (CO₂). Scăderea concentrației de CO₂ poate contribui la apariția multor senzații neplăcute specifice atacului de panică, precum amețeala, furnicăturile, senzația de constricție în piept și senzația de irealitate.

Aceste senzații sunt neplăcute, dar nu sunt periculoase. Din păcate, ele sunt adesea interpretate ca semne ale unei urgențe medicale grave, ceea ce amplifică frica și intensifică și mai mult răspunsul de alarmă al organismului.