„Dacă nu îți place, poți pleca.”

Este una dintre cele mai toxice fraze pe care le putem auzi uneori doar simți la locul de muncă.

Nu pentru că vorbește despre plecare.

Ci pentru că transmite un mesaj mult mai profund:

„Dacă suferi, problema este la tine.”

Și poate tocmai de aceea atât de mulți oameni ajung să creadă că anxietatea de duminică seara, teama de a deschide e-mailul sau senzația că nu sunt niciodată suficient de buni fac parte, pur și simplu, din viața profesională.

Dar nu fac.

Ca psiholog clinician, aud tot mai des persoane care solicită ajutor pentru anxietate, epuizare sau depresie, iar în spatele simptomelor descoperim același numitor comun: nu munca în sine le-a îmbolnăvit, ci relațiile din mediul profesional.

Și totuși, despre relațiile toxice de la locul de muncă vorbim mult mai puțin decât despre cele din viața personală.

De ce?

Poate pentru că le-am normalizat.

"Așa este șeful."
"Trebuie să reziști dacă vrei să evoluezi."
"Peste tot este la fel."

Dar unde se termină stresul firesc al muncii și unde începe toxicitatea?

Când un loc de muncă devine un factor de risc pentru sănătatea mentală

O relație profesională devine toxică atunci când produce, în mod repetat, sentimente de nesiguranță, inferioritate, teamă sau epuizare emoțională.

Acest lucru poate lua multe forme:

• critica permanentă, fără feedback constructiv

• control excesiv și lipsa autonomiei

• excluderea din informații sau din decizii importante

• manipularea și culpabilizarea

• favoritismul

• intimidarea sau umilirea, "în glumă"

• lipsa respectului pentru limitele personale.

Problema este că aceste comportamente nu sunt întotdeauna evidente. Uneori sunt atât de subtile, încât persoana afectată începe să creadă că problema este... ea.

Ce se întâmplă în mintea și corpul nostru?

Creierul nu face diferența între o amenințare fizică și una socială. Atunci când suntem expuși constant unui mediu ostil, organismul activează răspunsul la stres aproape permanent.

În timp, pot apărea:

• anxietate

• tulburări ale somnului

• dificultăți de concentrare

• iritabilitate

• scăderea stimei de sine

• epuizare emoțională (burnout)

• simptome depresive

• în unele cazuri, chiar manifestări traumatice

Din perspectivă clinică, nu este deloc neobișnuit ca persoanele care solicită ajutor pentru anxietate sau depresie să descopere că una dintre sursele principale ale suferinței lor este mediul profesional.

Cea mai periculoasă formă de toxicitate este cea care pare "normală"

Poate cea mai mare problemă nu este existența conflictelor ci faptul că, în multe organizații, anumite comportamente au devenit parte din cultură. Programul prelungit este confundat cu implicarea, disponibilitatea permanentă este confundată cu profesionalismul, frica este confundată cu disciplina iar epuizarea este confundată cu succesul.

Atunci când aceste mesaje sunt repetate suficient de des, oamenii ajung să creadă că este firesc să meargă la serviciu cu nod în gât sau să simtă duminică seara anxietate pentru ziua de luni. Nu este firesc, este doar frecvent iar cele două nu înseamnă același lucru.

Cum putem preveni relațiile toxice la locul de muncă?

Prevenția nu înseamnă evitarea conflictelor. Înseamnă construirea unui climat în care respectul și siguranța psihologică sunt valori reale.

La nivel individual, este important să:

• observăm din timp semnalele de alarmă

• stabilim limite sănătoase

• comunicăm asertiv

• cerem sprijin atunci când situația ne depășește

• nu confundăm adaptarea cu acceptarea abuzului

La nivel organizațional, prevenția presupune:

• politici clare împotriva hărțuirii și intimidării

• lideri formați în comunicare și inteligență emoțională

• mecanisme sigure de raportare

• promovarea unei culturi bazate pe respect, colaborare și feedback sănătos

Un mediu psihologic sigur nu este un "beneficiu" oferit angajaților.

Este una dintre condițiile esențiale pentru performanță, creativitate și sănătate.

Și acum o întrebare care s-ar putea să incomodeze...

Câți dintre noi am plecat vreodată de la un loc de muncă din cauza volumului de muncă... și câți am plecat, de fapt, din cauza oamenilor?

Experiența clinică și cercetările din domeniu ne arată același lucru: de cele mai multe ori, oamenii nu părăsesc organizațiile, ci relațiile care îi fac să se simtă invizibili, neapreciați sau permanent în alertă.

Care este cel mai subtil semn că un mediu de lucru a devenit toxic?

Există un comportament pe care l-ați considerat ani la rând „normal”, iar astăzi îl priviți complet diferit?